Scriu ca să pun ordine în mine.
Ca să încetinesc.
Ca să înțeleg ce trăiesc.
Nu scriu pentru a oferi soluții rapide.
Nu scriu pentru a convinge.
Scriu pentru că unele lucruri au nevoie să fie așezate în cuvinte ca să poată respira.
Scriu despre corp, pentru că el știe înaintea noastră când ceva nu e în regulă.
Scriu despre hrană, pentru că nu e doar mâncare, ci relație, ritm și grijă.
Scriu despre visuri, pentru că ele nu dispar când le ignorăm – doar se fac mai tăcute.
Acest jurnal nu este despre perfecțiune.
Este despre viață trăită cu sens.
Despre pași mici. Despre pauze. Despre reveniri.
Uneori voi scrie clar.
Alteori, poate stângaci.
Dar voi scrie sincer.
Dacă citești și simți că ceva din tine se oprește pentru o clipă, dacă un gând rămâne cu tine, dacă simți că nu ești singură în ce trăiești, atunci jurnalul și-a făcut treaba.
Nu trebuie să fii de acord cu mine.
E suficient să recunoști ceva în tine.
Scriu pentru mine.
Scriu pentru tine.
Scriu ca să ne amintim, din când în când, că suntem aici.
Din nou Eu.
(Dacă simți să lași un gând, un comentariu sau să dai mai departe, ești binevenită.)